Sezon nou, tara noua, motocicleta noua!

In martie anul trecut primeam o oferta de munca in afara tarii. Si nu am plecat. Pe langa multe alte motive care m-au determinat sa raman, tocmai incepuse sezonul moto si, dupa o iarna urata rau, atat pe dinauntru cat si pe dinafara, imi ardeau calcaiele sa stau calare pe motocicleta.

In octombrie anul trecut am primit oferta din nou. Si de data asta am acceptat-o. Am vandut Hornet-ul unui baiat pe mai putini bani decat ma asteptam. Dar deh, o voia omul, era foarte incantat, eu aveam nevoie de bani sa plec, o dadui. Ea e, mai jos:

Plecasem incoace cu planuri mari, alta tara, mai multi bani, alta motocicleta. Dar stii tu cum e cand iti pui in minte sa faci ceva. Spre exemplu, vreau sa mananc struguri. Ma duc la piata, iau struguri, ii mananc. Pai stai asa, de care struguri, albi, negri, tata vacii? Nu e usor, nenica.

Asa si cu motocicleta. Am hotarat eu sa-mi iau GS din 2017, facelift, ca au schimbat cutia de viteze. Dupa discutii interminabile cu o firma de leasing, dupa telefoane fara succes date cu numar ascuns in Germania catre oameni care aveau GS-uri de vanzare, am gasit intr-un final motocicleta la Oradea. Pana la Oradea nu am avion de aici. Acum, motocicleta avea 400 de km. Prima revizie se face la 1000 de km. Din Oradea pana unde stau eu in Germania sunt 1200 de km. Plus 400, fac 1600. Nu e bine, trebuie facuta revizia undeva pe drum. Dar cand pot eu sa ma duc sa o iau e pastele catolic si e totul inchis. Si poftim situatie de te descurca.

Una dintre solutii era sa iau motocicleta de la Oradea si sa-i fac revizia de rodaj la Bucuresti, pana unde sunt fix 600 de km. Si pe asta am ales-o, ca alta n-aveam. Numai ca de la Oradea la Bucuresti or fi ei aia 600 de km de care am eu nevoie. Dar eu sunt ruginit, nu am mai mers pe motocicleta de 6 luni. Asa ca am sa fac drumul din doua bucati, trec pe acasa pe la Turnu Severin si plec a doua zi la Bucuresti, dupa care inapoi la Severin si cap compas Germania.

Zis si facut, gasesc un microbuz care merge din Nuremberg pana in Oradea. Vine soferul sa ma ia si plecam la sase seara de aici. Si mergem, si mergem si mai mergem un pic – 14 ore de un pic. Ajung in Oradea joi dimineata la opt, tremurand de nesomn, de foame, un pic de frig si mai ales de nerabdare, cu cizmele de moto in picioare, in blugi, cu geaca de touring pe mine, cu casca in spinare si inca o geanta cu tot bagajul pentru o saptamana. Tipul de la receptie imi spune sa il astept pe cel cu care vorbisem toate detaliile si ca motocicleta e in spate. Las tot bagajul inauntru si ma duc sa o vad. Sunt multe parcate in spatele reprezentantei, una seamana cu pozele. Dar nu e ea. Motocicleta mea e si mai in spate, la spalatorie. Nu mai pot, am batut atata drum, hai sa o vedem.

Si o vad. Si nu imi vine sa cred. Cat e de mare animalul, cu toate cutiile pe ea. Cum dracului merg eu pe asta pana acasa si inca p-atat pana in Germania? E clar, am belit-o. Dau toti banii astia pe ea si nu o sa ma pot descurca. In fine, mintea imi fuge la altele, ca se face tarziu. Mai avem de facut actele, sa ma schimb si sa-mi iau picioarele la spinare.

Gata. Suntem gata, bagajul e indesat in cutii, motorul e cald. Afara se pune sa ploua, ca alta treaba nu are. Dau sa plec de pe loc si mi se opreste motorul. Bine ca au intrat oamenii astia inauntru, ca ma faceam de ras. Si plec. Motocicleta nu e grea. E mare, dar prietenoasa si ma ajuta mult sa nu o sfeclesc. Am lasat-o in modul Rain, sa stea un pic mai potolita. Si merg, se fac o suta de kilometri, se fac o suta cincizeci. Imi vajaie capul de foame, nu mai tin minte nimic din ultima jumatate de ora. Ma opresc sa mananc, imi dau parbrizul putin mai jos si plec. Si abia acum incep sa inteleg motocicleta asta. E mare, motorul boxer de 1200 cmc trage ca un tractor, cuplu de la turatii joase, dar e blanda, mai ales in modul Rain. Si eu incep sa ma relaxez putin si abia atunci incepe drumul. Folosesc shift assist pro-ul la fiecare depasire si e perfect. Ma opresc pe autostrada undeva langa Lugoj si fac niste poze sa le trimit baietilor. Beau un Red Bull, pornesc incalzirea in manere si plec mai departe talamb, fara sa cred ca toata motoreta asta e a mea.

Am ajuns cu bine la Severin, dupa care la Bucuresti si inapoi la Severin. Duminica seara ajungeam in Viena si luni seara in Nuremberg. In total, 2500 de km in 5 zile. Primul drum din sezonul asta. Si cu o motocicleta cu care nu mai mersesem niciodata. De drumul pana la Viena mai povestim in vloguri. Asfalt uscat!

 

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *